19 Jun 2015

 1. Instituţia amânării aplicării pedepsei este incompatibilă cu pronunţarea unei soluţii de condamnare şi, în consecinţă, în cazul în care reţine incidenţa dispoziţiilor art. 83 C. pen., instanţa nu pronunţă o soluţie de condamnare, ci stabileşte pedeapsa şi dispune amânarea aplicării acesteia.

 
2. În cazul apelului declarat exclusiv de inculpat, dacă prima instanţa a încadrat fapta în dispoziţiile noului Cod penal şi, în mod greşit, a aplicat normele privind efectele circumstanţelor atenuante din Codul penal anterior, rezultând o pedeapsă inferioară limitei minime a pedepsei care poate fi aplicată conform normelor privind efectele circumstanţelor atenuante din noul Cod penal, instanţa de apel nu poate majora pedeapsa, întrucât ar încălca principiul non reformatio in pejus.